Cu noile tehnologii de propulsie devenind din ce în ce mai disponibile pe piață și cu politicile la nivel UE care împing sectorul către vehicule cu emisii zero, operatorii se confruntă cu alegeri dificile în planificarea investițiilor pentru achizițiile viitoare de vehicule. Asociația națională de transport rutier din Spania ne-a oferit o privire de ansamblu asupra principalilor factori concurenți.
Cu peste 630.000 de camioane în 2024, Spania are a patra cea mai mare flotă națională din UE.
Spre deosebire de flota UE, care a rămas stabilă între 2022 și 2024, flota spaniolă a crescut constant în ultimul deceniu (aproximativ 2% pe an). Acest lucru se aliniază cu recenta creștere a activității de transport de mărfuri în Spania și cu creșterea economică generală.
În 2024, au fost înmatriculate 16.000 de camioane cu combustibili alternativi în UE (48% BEV și 42% vehicule CNG). Totuși, noile înmatriculări de vehicule cu combustibili alternativi au scăzut cu 21% în 2024, în ciuda creșterii flotei naționale cu 10.000 de vehicule.
L-am întrebat pe Ramón Valdivia, Vicepreședinte Executiv al ASTIC – membru IRU și membru în consiliul IRU, să ne ofere o privire de ansamblu asupra factorilor care influențează alegerile de propulsie în Spania.
Care sunt principalii factori care modelează alegerile de propulsie în Spania?
Alegerea tehnologiei de propulsie nu depinde de un singur factor, ci de un echilibru complex al mai multor variabile.
Acestea includ realitățile tehnologice, industriale și comerciale ale fiecărei tehnologii, precum și reglementările climatice UE (Fit for 55, standardele de emisii CO₂ pentru vehicule grele și Directiva privind Energia Regenerabilă RED III), costul total de proprietate (TCO) – inclusiv prețurile dieselului, taxarea combustibililor, posibila egalizare fiscală, scutirile pentru energii alternative și taxele bazate pe emisii precum Eurovignette – precum și infrastructura disponibilă (puncte de încărcare electrică, stații LNG/CNG, producție și aprovizionare cu biometan sau stații de realimentare cu hidrogen).
Incentivele publice, cerințele clienților și fezabilitatea tehnică – în funcție de tipul de operațiune și rută – joacă, de asemenea, un rol, luând în considerare factori precum autonomia, timpul de realimentare și capacitatea de încărcătură în operațiuni de transport greu pe distanțe lungi, medie distanță sau distribuție urbană.
În opinia mea, operatorii ar trebui să își bazeze alegerea în principal pe ceea ce permite operațiuni de transport eficiente și, desigur, pe TCO. Totuși, presiunea crescândă a UE către electrificare exercită o influență puternică, greu de ignorat.
“În opinia mea, operatorii ar trebui să își bazeze alegerea în principal pe ceea ce permite operațiuni de transport eficiente și, desigur, pe TCO.” – Ramón Valdivia
De ce este important TCO?
Fără un TCO favorabil, competitivitatea și sustenabilitatea economică a companiilor de transport – și a clienților lor (practic toate sectoarele de afaceri din Spania) – sunt puse în pericol.
Alegerea tehnologiei de propulsie a camionului nu poate fi determinată doar de politică sau reglementări. Trebuie să se bazeze pe criterii economice și operaționale solide, luând în considerare costurile de achiziție și întreținere, disponibilitatea infrastructurii, fezabilitatea tehnică în funcție de rută și tipul de operațiune, precum și profitabilitatea reală a fiecărui vehicul în contextul afacerii.
Doar astfel companiile noastre de transport pot adopta tehnologii mai curate și mai eficiente fără a le compromite supraviețuirea.
Care sunt provocările din teren?
Operatorii achiziționează vehicule pentru a acoperi cea mai largă gamă posibilă de servicii – nu doar pentru o singură rută.
Astăzi, electrificarea funcționează bine doar acolo unde operațiunile sunt foarte predictibile și încărcarea este garantată, în timp ce în transportul pe distanțe lungi, infrastructura publică rămâne principala problemă.
În plus, operațiunile internaționale în creștere ale Spaniei către țări non-UE, cum ar fi Maroc, cântăresc mult în luarea deciziilor. În aceste cazuri, alegerile tehnologice devin și mai mult despre „continuitate operațională”, deoarece energia trebuie să fie disponibilă și fiabilă pe întregul coridor.
„În prezent, cea mai scalabilă modalitate de a decarboniza imediat fără a pierde flexibilitatea implică soluții compatibile cu flota existentă. De exemplu, HVO acolo unde aprovizionarea și trasabilitatea sunt asigurate.”
Prin urmare, concluzia cea mai comună este neutralitatea tehnologică combinată cu TCO. În prezent, cea mai scalabilă modalitate de a decarboniza imediat fără a pierde flexibilitatea implică soluții compatibile cu flota existentă (de exemplu, HVO acolo unde aprovizionarea și trasabilitatea sunt asigurate), în timp ce electricul și hidrogenul rămân mai limitate de infrastructură și costuri.
Pe lângă faptul că este una dintre țările UE cu cea mai mare pondere a transportului rutier internațional, Spania este geografic extinsă, are multe ore de lumină solară, potențial mare de energie eoliană, incentive semnificative pentru reciclarea deșeurilor organice agricole, forestiere și zootehnice, și o infrastructură puternică de rafinare.
Toate acestea susțin utilizarea combustibililor regenerabili ca opțiune tehnologic, industrial și comercial disponibilă, capabilă să permită companiilor de transport spaniole să îndeplinească țintele de decarbonizare – chiar înainte de termenele UE.
Care este propulsia cea mai eficientă energetic și economic competitivă?
Conform recentului studiu IRU realizat cu colaborarea noastră, „TCO și emisii CO₂ în Spania: camioane diesel și alternative în 2025”, opțiunea cea mai eficientă energetic și de mediu, precum și economic competitivă pentru sectorul transportului rutier greu spaniol în prezent este un motor cu combustie modern alimentat cu ulei vegetal hidrogenat (HVO).
„Mai multe dintre companiile noastre membre mai mari operează deja cu HVO, împreună cu clienții și furnizorii de combustibil, fără niciun sprijin financiar.”
Mai multe dintre companiile noastre membre mai mari operează deja cu HVO, împreună cu clienții și furnizorii de combustibil, fără niciun sprijin financiar.
Din aceste operațiuni, emisiile CO₂ well-to-wheel arată diferențe foarte semnificative în funcție de sursa de energie utilizată: HVO variază între 94–105 gCO₂/km, mult sub dieselul fosil, care depășește 900 gCO₂/km.
În ceea ce privește TCO în operațiuni pe distanțe lungi (cu o încărcătură de 15 tone), analiza IRU a constatat că HVO ajunge la aproximativ 0,64 EUR/km, ușor sub dieselul modern (0,66 EUR/km).
Mai mult, ETS2 (sistemul UE de comercializare a emisiilor pentru clădiri și transport rutier), programat pentru 2028, nu va taxa HVO, consolidând și mai mult competitivitatea sa față de dieselul convențional.
Dar vehiculele electrice cu baterie (BEV)?
Vehiculele electrice cu baterie (BEV) emit emisii foarte scăzute.
Depind doar de intensitatea carbonului amestecului electric utilizat pentru încărcare, care este deosebit de favorabilă în Spania datorită expansiunii puternice a energiei solare și eoliene în ultimele decenii. Din păcate, acest lucru contrastează cu implementarea limitată a punctelor publice de încărcare.
BEV beneficiază și de costuri operaționale mai mici datorită electricității relativ ieftine pentru încărcarea privată (0,15 EUR/kWh) și a intensității scăzute de carbon a rețelei spaniole (131 gCO₂/kWh). Totuși, TCO-ul lor rămâne ridicat (0,80 EUR/km).
Paritatea TCO ar fi realizabilă doar în scenarii foarte specifice și limitate.
Și camioanele pe gaz?
Camioanele pe gaz natural (CNG și LNG) au un TCO mai mic (0,75 EUR/km) decât BEV-urile.
Totuși, alături de diesel, generează cele mai mari emisii CO₂.
Și camioanele pe hidrogen?
Camioanele pe hidrogen – fie cu celulă de combustie electrică, fie cu combustie – nu sunt încă mature industrial. Sunt practic prototipuri cu costuri de achiziție extrem de ridicate și fără valoare reziduală.
Au și cel mai mare TCO, determinat de costul ridicat al hidrogenului (aproximativ 7,8 EUR/kg), prețul vehiculului și infrastructura limitată de realimentare.
Ar putea deveni o opțiune viabilă în viitor – dar nu acum.
Cum pot operatorii să își reducă TCO și emisiile?
Indiferent de tehnologia de propulsie, măsurile de eficiență pot reduce imediat atât TCO, cât și emisiile CO₂.
Acțiuni precum maximizarea încărcăturii și minimizarea kilometrilor parcurși fără încărcătură sunt deosebit de eficiente și rentabile. Combinarea anvelopelor cu rezistență scăzută la rulare clasa A, un semiremorc mai ușor (5.000 kg în loc de 7.500 kg) și o cabină mai aerodinamică (de la A14 la A10) poate reduce semnificativ TCO pentru orice vehicul, diesel sau electric.
De exemplu, un camion BEV standard poate fi cu aproximativ 0,11 EUR/km mai scump decât un camion diesel convențional în operațiuni pe distanțe lungi cu o încărcătură de 15 tone. Totuși, aplicând aceste măsuri de eficiență, TCO scade considerabil, atingând paritatea cu dieselul și aceeași profitabilitate operațională – în timp ce oferă o reducere de 90% a emisiilor CO₂.
Cum pot factorii de decizie politică să sprijine?
Cele mai eficiente politici publice combină incentive economice – în special în ceea ce privește cercetarea, dezvoltarea și inovația – reglementare și dezvoltarea infrastructurii.
Totuși, o problemă critică care necesită atenție urgentă este taxarea combustibililor regenerabili. Cadrele fiscale actuale din Spania nu susțin producția și adoptarea lor la fel de puternic ca în alte țări UE, cum ar fi Franța. Acest lucru limitează potențialul de implementare și încetinește tranziția energetică în transportul rutier.
Platforma pentru Combustibili Regenerabili, din care suntem membru fondator, va publica un raport înainte de vară, intitulat „Taxare diferențiată pentru combustibili regenerabili”, pregătit de o firmă internațională independentă de consultanță de top. Acesta analizează modul în care un regim fiscal adaptat poate stimula producția internă, reduce costurile operaționale și accelera decarbonizarea flotei.
Această abordare fiscală, combinată cu dezvoltarea infrastructurii pentru combustibili alternativi și politici care integrează TCO și emisiile CO₂ în reglementări, ar fi decisivă pentru a permite companiilor să adopte soluții sustenabile fără a pune în pericol competitivitatea.