Boom-ul post-pandemic al sectorului de transport rutier a sporit deficitul de șoferi. Majoritatea operatorilor de transport se confruntă cu dificultăți severe sau foarte severe în ocuparea posturilor.
Ceea ce este și mai îngrijorător este faptul că Europa are o populație îmbătrânită de șoferi: 41% dintre șoferi au peste 55 de ani .
Fără acțiuni de atragere și reținere a șoferilor, deficitul de șoferi în Europa s-ar putea dubla cu mult până în 2028, punând în pericol rețelele de mobilitate. Zeci de mii de șoferi se vor pensiona în următorii câțiva ani, în timp ce rata noilor veniți este semnificativ mai mică.
Lipsa de șoferi va afecta, de asemenea, ambițiile Europei de a reduce concentrațiile de CO₂, încetinind trecerea de la mașinile private la mobilitatea colectivă a persoanelor. Diferența „școală la roată” este o barieră cheie în atragerea de noi șoferi.
Vârsta minimă pentru șoferii cu pregătire completă ar trebui stabilită la 21 de ani. Pentru călătoriile naționale, statele membre ale UE ar trebui să poată stabili vârsta minimă de conducere la 18 ani și să permită recunoașterea reciprocă a legilor similare privind vârsta minimă în alte state membre.
Cu costuri mari de licență, formare și asigurare, a deveni șofer este, de asemenea, costisitor și ar trebui subvenționat. De exemplu, în Germania, costul obținerii unei licențe este de peste patru ori mai mare decât salariul minim lunar.
Europa are o populație îmbătrânită, cu o forță de muncă care poate să nu fie suficientă pentru a acoperi deficitul de șoferi.
Facilitarea accesului șoferilor calificați din țări terțe cu un surplus de șoferi profesioniști ar putea contribui, de asemenea, la acoperirea decalajului.
Sursa: IRU