Umberto de Pretto, Secretarul General al IRU, activează în industria transportului rutier de peste 30 de ani. În timp ce se pregătește să predea ștafeta, am stat de vorbă cu el pentru a reflecta asupra acestor trei decenii. Prima parte a interviului se concentrează asupra industriei. A doua parte va fi despre IRU în sine.
Umberto de Pretto nu a ajuns la IRU în 1995 ca un insider al transportului rutier. La acea vreme, lucrase în principal pe alte moduri de transport, ca asistent legislativ la Camera Comunelor din Canada (Ottawa) și apoi ca Director Adjunct la Camera Internațională de Comerț din Paris.
„Am intrat cu o viziune foarte naivă”, și-a amintit el. „De ce ai transporta mărfuri pe distanțe lungi cu camionul? Pune-le pe altceva.”
Această viziune s-a schimbat rapid.
Ceea ce l-a frapat a fost raza de acțiune „door-to-door” și flexibilitatea industriei. Transportul rutier nu era doar o opțiune printre multe altele. Era adesea singura opțiune viabilă. Oamenii depind de camioane, autobuze, autocare și taxiuri care ajung în locuri unde alte moduri de transport pur și simplu nu pot ajunge.
Experiența sa politică timpurie din Canada i-a adus și o altă lecție pentru noul job. Decidenții politici înțeleg adesea greu realitățile economice și operaționale de bază ale transportului rutier, deoarece sectorul nu s-a explicat suficient de clar.
„Este de datoria noastră să le spunem, să-i educăm despre realitățile transportului rutier”, a spus el. „Asta înseamnă să vorbim în termeni care contează pentru guverne: economie, cetățeni, bani, locuri de muncă, siguranță, sustenabilitate și fapte practice care ilustrează clar aceste aspecte. Nu doar ce este bine pentru industrie, ci ce funcționează pentru societate.”
Hârtii, hârtii, hârtii
Industria a evoluat semnificativ în ultimii 30 de ani.
O schimbare cheie, dar încă în derulare, a fost digitalizarea. La mijlocul anilor ’90, transportul rutier era încă în mare parte bazat pe hârtie. „Mai puțin de 20% din companii aveau e-mail. Nici măcar IRU nu avea unul în 1995”, a precizat Umberto de Pretto.
Asta s-a schimbat. Operatorii folosesc acum tehnologia pentru a gestiona flotele, a urmări vehiculele, a monitoriza șoferii și a îmbunătăți operațiunile.
Dar progresul a fost inegal. Sectorul transportului rutier este dominat de IMM-uri. Acest lucru oferă flexibilitate sectorului, dar face uneori transformarea mai dificilă.
„Niciun alt sector de transport nu este la fel de fragmentat ca al nostru”, a spus Umberto de Pretto, subliniind ponderea mare a IMM-urilor.
Această fragmentare explică de ce unele schimbări durează mai mult. Notele de transport digitale, semnăturile electronice și vehiculele autonome au avansat mai lent decât se aștepta. Tehnologia poate exista, dar piața trebuie să o adopte. Pentru mulți proprietari-operatori, beneficiile nu sunt întotdeauna evidente sau imediate – și cu atât mai puțin accesibile. Marjele de profit de numai 1–3% ale IMM-urilor pot face investițiile de capital dificile.
eCMR este un bun exemplu. Semnăturile electronice erau deja folosite pentru conosamentele aeriene la începutul anilor ’90. Totuși, ecosistemul transportului rutier – operatori, utilizatori, furnizori și autorități de reglementare – încă încearcă să-și dea seama cum să gestioneze semnăturile digitale decenii mai târziu, în ciuda faptului că protocolul eCMR a fost agreat în 2008.
Consecințele dereglementării
Dereglementarea este o altă dezvoltare importantă din ultimii 30 de ani, ducând la două situații foarte diferite în America de Nord și Europa.
În SUA, dereglementarea a împins industria spre consolidare, creând companii de transport mai mari. În Europa, consolidarea a fost diferită. Marii jucători sunt mai des grupuri multimodale de logistică sau expeditori de marfă. Companiile pure de transport rutier rămân, în general, mai mici acum decât atunci când Umberto de Pretto a început la IRU.
„În UE, este de fapt ușor să devii un mic operator de transport rutier fără experiența sau cunoștințele de afaceri necesare pentru a supraviețui”, a spus Umberto de Pretto.
„Doar pentru că poți folosi unealta nu înseamnă că ești un bun om de afaceri. Dacă a ști să folosești unealta ar fi suficient, majoritatea dintre noi, ca șoferi de autoturisme, ar trebui să putem porni o companie de taxi mâine! Pricepi ideea?”
Acest lucru contează. Cunoștințele slabe de afaceri pot împinge prețurile la niveluri nesustenabile, cresc riscul și, în timp, fac profesia mai puțin atractivă.
„Oamenii pot intra pe piață cu puțin capital, vehicule în leasing și cunoștințe limitate de afaceri. Dar mediul de afaceri este dur, mai ales cu reglementări și tehnologie care se schimbă constant. Trebuie să ne asigurăm că operatorii – de toate dimensiunile – au abilitățile necesare să conducă o afacere, nu doar vehicule”, a adăugat el.
Pentru el, există încă oportunități în transportul rutier, dar depind de cunoștințe, geografie și strategie.
Provocări persistente
Mai multe probleme s-au îmbunătățit, cel puțin la nivel politic. Parcările sigure pentru camioane au fost cândva o preocupare majoră, cu puțină recunoaștere.
„Astăzi, problema este departe de a fi rezolvată. Dar cel puțin este recunoscută”, a subliniat Umberto de Pretto. „Guvernele înțeleg că șoferii au nevoie de locuri sigure pentru odihnă dacă li se cere să respecte regulile sociale și să rămână în siguranță pe șosea.”
Penuria de șoferi este o altă provocare familiară. Este mai vizibilă astăzi – dar nu este nouă. „Atragerea oamenilor în industrie a fost întotdeauna o problemă”, a spus el.
Ceea ce s-a schimbat este presiunea asupra profesiei: cerințe de documentație, tahografe inteligente, reguli de timp de odihnă.
Vechi adversari
Relația dintre rutier și feroviar s-a maturizat în sfârșit. Acum 30 de ani, dezbaterea era adesea ostilă. „Fiecare conferință era despre rutier versus feroviar”, și-a amintit el.
Asta s-a calmat. Rutierul și feroviarul sunt din ce în ce mai văzute ca moduri complementare. Competiția rămasă este mai ales pentru finanțarea infrastructurii. Provocarea practică nu mai este dacă un mod ar trebui să-l învingă pe celălalt, ci cum să facem ca sistemul general să funcționeze mai bine.
Cum suntem văzuți
Acum 30 de ani, oamenii vedeau adesea sectorul negativ. Astăzi există mai multă recunoaștere că transportul rutier, inclusiv șoferii săi, este esențial. Că suntem o parte imperativă a soluției, nu doar percepuți ca problemă.
Pandemia a accelerat această schimbare.
„Cred că Covid-19 i-a trezit pe oameni”, a spus Umberto de Pretto. „Și-au dat seama că «acești oameni țin lucrurile în mișcare».”
Pentru el, răspunsul industriei la crize este una dintre cele mai mari forțe ale sale.
„În timpul pandemiei, dezastrelor naturale și războaielor, scoatem oamenii afară și aducem esențialul. Mulți operatori fac adesea aceste acțiuni eroice voluntar. Apare o problemă. «Am un camion. Am un autobuz. Cum pot ajuta?» Asta este cea mai uimitoare parte a acestei industrii.”
După 30 de ani, transportul rutier este mai digital, mai recunoscut și mai central pentru reziliență. Totuși, încă luptă cu bătălii familiare: frontiere, penurie de șoferi, siguranță, fragmentare și reglementare.
„Industria s-a schimbat în multe feluri. Dar rolul său de bază nu: încă livrează – și va face asta întotdeauna”, a concluzionat Umberto de Pretto.